|
|
oblânc. 3 rezultate gasite
OBLẤNC, oblâncuri, s.n. Partea de dinainte a şeii, mai ridicată şi încovoiată. – Din sl. oblonkŭ.
oblânc s. n. (sil. -blânc), pl. oblâncuri
OBLÂNC ~uri n. Partea din faţă, puţin mai ridicată, a şeii. [Sil. o-blânc] /<sl. oblonku
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
