OBLIGEÁNĂ, obligene, s.f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi şi cu flori gălbui, care creşte pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină şi în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec.

OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speri-bană, (prin Olt.) spetejoară.

obligeánă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligénei; pl. obligéne

OBLIG//EÁNĂ ~éne f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie şi în medicină. ♢ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.