OBLITERÁŢIE, obliteraţii, s.f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucţie. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio.

OBLITERÁŢIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucţie, ocluziune. (~ ureterului.)

obliteráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. obliteráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obliteráţiei; pl. obliteráţii, art. obliteráţiile (sil. -ţi-i-)

OBLITERÁŢIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroşarea pereţilor; obstrucţie (1). [Gen. -iei, var. obliteraţiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].