OBÓI, oboaie, s.n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri şi cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe.

OBÓI s. (MUZ.) (înv.) piscoi. (Cântă la ~.)

obói s. n., pl. oboáie

OBÓI oboáie n. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dublă, cu orificii laterale şi cu clape. /<it. oboe, germ. Oboe

OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri şi cu clape. [Cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois].