OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.

Obrăznicie ≠ bună-cuviinţă

OBRĂZNICÍE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

obrăznicíe s. f. (sil. -brăz-), art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile

OBRĂZNICÍ//E ~i f. 1) Caracter obraznic; impertinenţă. 2) Vorbă sau faptă necuviin-cioasă; impertinenţă; insolenţă; neobrăzare. [Sil. -brăz-] /obraznic + suf. ~ie