OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ţinut sub observaţie. ♢ Foaie de observaţie = formular în care se notează istoricul şi descrierea bolii, rezultatele examenului clinic şi al analizelor de laborator, evoluţia bolii şi fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecţie critică; p. ext. mustrare, dojană, reproş. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio.

OBSERVÁŢIE s. 1. v. examinare. 2. v. supraveghere. 3. v. părere. 4. v. indicaţie. 5. v. critică. 6. v. ceartă.

observáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. observáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. observáţiei; pl. observáţii, art. observáţiile (sil. -ţi-i-)

OBSERVÁŢI//E ~i f. 1) v. A OBSERVA. ♢ Foaie de ~ document în care sunt înre-gistrate zilnic evoluţia bolii unui bolnav şi tratamentul aplicat. A ţine sub ~ a supra-veghea. 2) Constatare cu privire la un fenomen sau la un fapt observat. 3) Obiecţie la o acţiune, la un fapt sau la o lucrare a cuiva. ♢ A face ~ a atrage atenţia asupra unei greşeli. [G.-D. observaţiei; Sil. -ţi-e] /<germ. Ob-servation, fr. observation, lat. observatio, ~onis

OBSERVÁŢIE s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice constând în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau proces; cercetare, examinare, observare; studiu. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecţie, critică. ♦ Mustrare, reproş. 4. Supraveghere. ♢ Foaie de observaţie = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul şi evoluţia bolii unui bolnav (în spital). [Gen. -iei, var. observaţiune s.f. / cf. fr. observation, lat. observatio].