OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj. şi adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (şi de obicei avantajos). ♢ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ♢ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoţie, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s.f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

OCÁZIE s. 1. prilej, (înv. şi reg.) pont, (înv.) ceas, zăman. (Aşteaptă o ~ potrivită.) 2. v. împrejurare. 3. v. prilej. 4. motiv, pretext, pricină, prilej, (înv. şi reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.)

ocázie s. f. (sil. -zi-e), art. ocázia (sil. -zi-a), g.-d. art. ocáziei; pl. ocázii, art. ocáziile (sil.-zi-i-)

OCÁZI//E ~i f. 1) Situaţie favorabilă; circumstanţă avantajoasă; moment oportun; prilej. 2) Eveniment festiv; festivitate. 3) pop. Mijloc de transport găsit la întâmplare. A venit cu o ~. [G.-D. ocaziei; Sil. -zi-e] /<fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, ~onis

OCÁZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întâmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ♢ De ocazie = a) de circumstanţă, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preţ redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio].