OCEÁNIC, -Ă, oceanici, -ce, adj. 1. Care aparţine oceanului, privitor la ocean; care trăieşte în ocean. 2. Asemănător cu oceanul, ca de ocean. – Din fr. océanique, lat. oceanicus.

oceánic adj. m. (sil. -cea-), pl. oceánici; f. sg. oceánică, pl. oceánice

OCEÁNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de ocean; propriu oceanului. Vas ~. 2) Care trăieşte în ocean. Animal ~. 3) Care suferă influenţa oceanului. Climă ~că. [Sil. -cea-] /<fr. océanique, lat. oceanicus

OCEÁNIC, -Ă adj. De ocean, privitor la ocean; al oceanului. [Pron. -cea-. / cf. fr. océanique].