OCHÍRE, ochiri, s.f. Acţiunea de a ochi² şi rezultatul ei; cercetare rapidă, sumară; privire, ocheadă, ochit. ♦ Totalitatea operaţiilor care se execută pentru a aduce ţeava unei guri de foc într-o poziţie care să permită trimiterea proiectilului la ţintă. – V. ochi².

OCHÍRE s. v. ocheadă.

OCHÍRE s. 1. privire, uitătură. (Dintr-o ~.) 2. v. ţintire. 3. v. lovire.

ochíre s. f., g.-d. art. ochírii; pl. ochíri

OCHÍR//E ~i f. v. A OCHI. ♢ Linie de ~ linie imaginară care uneşte ochiul trăgătorului cu punctul ochit. Dintr-o ~ dintr-o privire. ~ retrospectivă privire în trecut. /v. a ochi