OCTÉT, octete, s.n. octeţi, s.m. 1. S.n. Formaţie compusă din opt persoane (instrumentişti sau cântăreţi) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formaţie. 2. S.n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S.m. (Inform.) Grup de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

octét s. n., pl. octéte

OCTÉT ~e n. 1) Ansamblu format din opt interpreţi. 2) Compoziţie muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octet

OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentişti. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].