ÓDĂ, ode, s.f. Specie a poeziei lirice (formată din strofe cu aceeaşi formă şi cu aceeaşi structură metrică), în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admiraţia faţă de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (În antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cântate sau recitate cu acompaniament de liră. ♦ Compoziţie muzicală cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.

ÓDĂ s. (LIT., MUZ.) imn.

ódă s. f., g.-d. art. ódei; pl. óde

ÓD//Ă ~e f. Creaţie literară lirică cu caracter solemn, în care se face un elogiu. /<fr. ode

–ODĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „tub cu vid sau cu gaz“. [< fr. -ode].

ÓDĂ s.f. (Ant.) Poezie eroică cântată sau recitată cu acompaniament de liră. ♦ Poezie lirică, care exprimă sentimente de admiraţie, preamărind mai ales un erou, o faptă eroică etc. ♦ Piesă muzicală eroică, înălţătoare. [< fr. ode, lat., gr. ode].