ODÁIE, odăi, s.f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuinţă, apartament, casă. 2. (Înv. şi reg.) Aşezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da-ie] – Din tc. oda, bg. odaia.

ODÁIE s. v. cameră.

ODÁIE s. v. adăpost, apartament, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, obsigă, sălaş.

odáie s. f., art. odáia, g.-d. art. odăii; pl. odăi

ODÁIE odăi f. 1) Încăpere în interiorul unei case; cameră. 2) înv. Aşezare gospodărească izolată de sat. 3) rar Construcţie rudimentară improvizată în câmp, servind ca adăpost; sălaş; colibă. 4) ist. Cazarmă turcească folosită uneori şi ca închisoare. [Sil. o-da-ie] /<turc. oda, bulg. odaja