OFTÁT, oftaturi, s.n. Respiraţie puternică, profundă şi prelungă, însoţită în expiraţie de un zgomot caracteristic care întrerupe ritmul respirator normal, pricinuită de o durere morală (sau fizică); suspin, oftătură, aht, oft, oftare. – V. ofta.

OFTÁT s. oftare, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. şi reg.) oft, (înv.) oftătură. (Un ~ de uşurare.)

oftát s. n., pl. oftáturi