OHM, ohmi, s.m. Unitate de măsură a rezistenţei electrice, în sistemul de unităţi metru-kilogram-secundă-amper, egală cu rezistenţa pe care o opune un conductor electric străbătut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.

ohm s. m. [pron. germ. om], pl. ohmi; simb. Ω

OHM (pr.: om) ~i m. fiz. Unitate de măsură a rezistenţei electrice egală cu rezistenţa unui conductor, prin care trece un curent electric de un amper, când diferenţa de potenţial la capetele lui este de un volt. /<fr. ohm

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a rezistenţei electrice, egală cu rezistenţa pe care o opune un conductor în care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].