OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simţul mirosului. ♢ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptuşeşte pereţii cavităţilor nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve

OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ţine de olfacţie; destinat percepţiei mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].