OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunţă la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.

omofón adj. m., pl. omofóni; f. sg. omofónă, pl. omofóne

OMOFÓN ~ă (ĩ,ĕ) şi substantival (de-spre cuvinte luate în raport unul cu altul) Care se pronunţă la fel (dar se scrie diferit); cu pronunţie identică (dar cu grafie distinctă). /<fr. homophone

OMOFÓN, -Ă adj. (Despre cuvinte, silabe etc.) Care sună la fel (cu toate că ortografia diferă). [Var. homofon, -ă adj. / < fr. homophone].