OMOGENITÁTE s.f. Însuşirea de a fi omogen. ♦ Însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleaşi dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s.f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. o m o g e n.

Omogenitate ≠ eterogenitate

OMOGENITÁTE s. unitate. (~ unei echipe.)

omogenitáte s. f., g.-d. art. omogenităţii

OMOGENITÁTE f. Caracter omogen. [G.-D. omogenităţii] /<fr. homogénéité, lat. homogeneitas

OMOGENITÁTE s.f. Însuşirea de a fi omogen. ♦ Însuşire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale. ♦ (Mat.) Însuşire a unei funcţii de a fi omogenă. ♦ Însuşire a unei formule, a unei relaţii etc. de a avea aceleaşi dimensiuni în toţi membrii săi. [Var. omogeneitate s.f. / cf. fr. homogénéité].