ONERÓS, -OÁSĂ, oneroşi, -oase, adj. (Despre contracte, convenţii etc) Care impune cuiva sarcini; p.ext. împovărător, apăsător; necinstit. ♢ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestaţie fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat.onerosus.

ONERÓS adj. v. apăsător, copleşitor, covârşitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, necorect, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic.

onerós adj. m., pl. oneróşi; f. sg. oneroásă, pl. oneroáse

ONER//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) (despre contracte, convenţii etc.) Care impune cuiva anumite sarcini. /<fr. onéreux, lat. onerosus

ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiţia de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].