OPŢIÚNE, opţiuni, s.f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilităţi etc. pe acela sau pe aceea care îţi convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situaţii juridice. ♢ Drept de opţiune = a) drept acordat cuiva de a-şi alege cetăţenia (de obicei în cazuri de stabilire în alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o moştenire sau de a renunţa la ea. 2. Condiţie stipulată uneori în tranzacţiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care îşi asumă obligaţii ferme, acordă celeilalte părţi, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiţii ale contractului sau chiar dreptul de a renunţa la tranzacţie. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

OPŢIÚNE s. alegere. (~ lui s-a dovedit fericită.)

opţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. opţiúnii; pl. opţiúni

OPŢIÚN//E ~i f. v. A OPTA. ♢ Drept de ~ a) drept de a-şi alege cetăţenia; b) drept de a accepta sau a renunţa la o moştenire. [Sil. -ţi-u-] /<fr. option, lat. optio, ~onis

OPŢIÚNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-şi alege cetăţenia; optare. 2. Condiţie existentă în unele tranzacţii comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacţia sau poate renunţa la ea, pe când pentru vânzător obligaţia rămâne fermă. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. option, lat. optio].