OPÁC², -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparenţă, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiaţii electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

OPÁC¹, opace, s.n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. o p a c i n ă.

Opac ≠ transparent, străveziu

OPÁC s. v. strapazan, ujbă.

OPÁC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)

OPÁC adj. v. mărginit.

opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce

opác (cui) s. n., pl. opáce

OPÁ//C ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparenţă; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiaţiilor; impenetrabil de radiaţii. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligenţă; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].