OPÁIŢ, opaiţe, s.n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase şi cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iţ. – Var.: opáieţ s.n., opáiţă s.f.] – Cf. sl. o p a j e c ĩ, rom. v ă p a i e.

OPÁIŢ s. (pop.) poponeţ, văpaie, văpaiţă, (reg.) şterţ, (Transilv. şi Maram.) meci, (prin Olt., Transilv. şi Mold.) sfeşnic. (Odaie luminată de un ~.)

opáiţ s. n. (sil. -pa-iţ), pl. opáiţe

OPÁIŢ ~e n. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil, introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură; poponeţ. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, ramificată, cu frunze opuse şi flori albe sau trandafirii. [Sil. -pa-iţ] /<sl. opajeci