OPERATÓR, -OÁRE, operatori, -oare s., adj. 1. S.m. şi f. Muncitor calificat care supraveghează funcţionarea unei maşini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operaţii cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuieşte aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S.m. şi f. Persoană care face anumite operaţii chirurgicale; chirurg. 3. S.m. (Mat.) Funcţie între două spaţii vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spaţiilor respective. 4. S.m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secţii de chirurgie care include sala de operaţii, sala de preanestezie şi sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.

OPERATÓR s. v. chirurg.

operatór s. m., pl. operatóri

OPERAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Lucrător specializat în efectuarea unor operaţii tehnice sau în manipularea unor aparate. 2) Persoană care operează, execută o acţiune. ~ de cinema. 3) înv. Medic specializat în operaţii chirurgicale; chirurg. /<fr. opérateur, lat. operator, -oris

OPERATÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Persoană calificată care supraveghează funcţionarea unui aparat sau a unei maşini. 2. Care operează; chirurg. 3. Cel care mânuieşte aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operaţiile matematice (numere, funcţii, vectori etc.), care se găseşte indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectuează operaţii aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controlează acţiunea a două sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; genă operatorie. 4. (Mat.) Funcţie, aplicaţie. ♦ Funcţie al cărei argument este constituit din altă funcţie. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care acţionează asupra cuiva].

OPERATÓR, -OÁRE adj. v. operatoriu.