OPÍNCĂ, opinci, s.f. 1. Încălţăminte ţărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojiţelor. ♢ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de ruşine. C-un pantof şi c-o opincă = luat prin surprindere, nepregătit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde şi-a spart dracul opincile = departe. A călca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Ţărănime. ♢ Expr. De la vlădică până la opincă = din toate clasele sociale, toţi. – Din bg. opinka, opinăk.

OPÍNCĂ s. (Transilv.) şolă, (Maram.) topancă. (Poartă ~i în picioare.)

OPÍNCĂ s. v. ţărănime.

opíncă s. f., g.-d. art. opíncii; pl. opínci

OPÍN//CĂ ~ci f. 1) Obiect de încălţăminte purtat în trecut de ţărani, confecţionat dintr-o bucată dreptunghiulară de piele, strânsă pe picior şi fixată cu nojiţa. ♢ Pe unde şi-a spart dracul ~cile a) foarte departe; b) în locuri necunoscute. Fiecare ştie unde-l strânge ~ca fiecare ştie mai bine decât alţii nevoile şi neajunsurile sale. A călca (pe cineva) pe ~ a jigni pe cineva; a leza demnitatea cuiva. 2) la sing. fig. înv. Totalitate a ţăranilor; ţărănime. ♢ De la vlădică până la ~ toţi, indiferent de provenienţa socială. A fi din ~ a se trage din ţărani, din popor. /<bulg. opinka, opinăk