OPINTÍ, opintesc, vb. IV. 1. Refl. şi intranz. A face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva; a-şi încorda puterile, a se sforţa. 2. Tranz. (Reg.) A sili, a forţa un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Fig. A îndemna, a îmboldi, a stimula pe cineva. 3. Tranz. A ridica o povară făcând un efort, a sălta cu greutate ceva. 4. Refl. (Rar) A porni cu hotărâre, a se repezi, a se năpusti. – Cf. sl. o p ĕ n t ĩ.

OPINTÍ vb. 1. a se forţa, a se sforţa, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ ca să ridice bolovanul.) 2. a se încorda. (Ce te ~ asa?)

opintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. opintésc, imperf. 3 sg. opinteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. opinteáscă

A OPINT//Í ~ésc tranz. 1) A face să se opintească. 2) reg. A lovi tare (cu un băţ, cu o despicătură etc.). /cf. sl. opĕnti

A SE OPINT//Í mă ~ésc intranz. A-şi încorda puterile (pentru a urni din loc, a ridica, a sălta sau a împinge o greutate). /cf. sl. opĕnti