OPLOŞÍ, oploşesc, vb. IV. 1. Refl. A-şi găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se aciua, a se pripăşi. 2. Tranz. A găzdui, a adăposti. ♦ A crea cuiva (prin favoritism) o situaţie bună; a căpătui, a proteja. – Et. nec.

OPLOŞÍ vb. v. pripăşi.

OPLOŞÍ vb. v. căpătui.

oploşí vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oploşésc, imperf. 3 sg. oploşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oploşeáscă

A OPLOŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se oploşească. 2) (persoane) A primi acordând favoruri abuzive şi nemeritate. [Sil. -plo-] /Orig. nec.

A SE OPLOŞ//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe pribege) A-şi găsi adăpost; a se adăposti; a se aciua; a se pripăşi. [Sil. -plo-] /Orig. nec.