OPRIMÁRE, oprimări, s.f. Acţiunea de a oprima şi rezultatul ei; asuprire, împilare. – V. oprima.

Oprimare ≠ libertate

OPRIMÁRE s. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strânsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

oprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. oprimării; pl. oprimări

OPRIMÁRE s.f. Acţiunea de a oprima şi rezultatul ei; asuprire. [< oprima].