ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficienţă economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.

óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimă, pl. óptime

ÓPTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficienţă; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimus

ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetaţie = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiţii de vegetaţie. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].