OPTIMÍSM s.n. Concepţie filozofică potrivit căreia în lume binele precumpăneşte asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.

Optimism ≠ pesimism

OPTIMÍSM s. v. încredere.

optimísm s. n.

OPTIMÍSM n. 1) (în opoziţie cu pesimism) Concepţie asupra vieţii dominată de încredere în viitor şi în oameni. 2) Tendinţă de a vedea părţile pozitive ale oamenilor şi ale realităţii. /<fr. optimisme, germ. Optimismus

OPTIMÍSM s.n. (op. p e s i m i s m) Atitudine, concepţie a unui om care priveşte încrezător viaţa, viitorul. [Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus].