ORCÍC, orcicuri, s.n. Fiecare dintre cele două bucăţi de lemn prinse de crucea căruţei, a trăsurii etc., de capetele cărora se agaţă ştreangurile hamului. – Din ucr. orčyk. Cf. pol. o r c z y k.

orcíc s. n., pl. orcícuri

ORCÍC ~uri n. Fiecare dintre cele două piese de lemn, fixate de crucea unei căruţe sau trăsuri, de care se prind postoroncile. /<ucr. orţik