ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinţi sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

ORFÁN adj., s. (înv. şi reg.) sărac, sărman, (Maram. şi prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)

orfán adj. m., pl. orfáni; f. sg. orfánă, pl. orfáne

ORFÁN ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre copii) Care a rămas fără părinţi (fără ambii sau fără unul); sărman. ~ de tată. /<ngr. orfanós, lat. orphanus