ÓRGĂ, orgi, s.f. 1. Instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acţiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi şi al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de nişte foale. ♢ Orgă de lumini = a) set de becuri colorate diferit ale căror aprindere şi intensitate sunt comandate electronic în concordanţă cu zonele spectrale ale unui semnal acustic; b) pupitru de comandă pentru reglarea intensităţii luminoase a surselor de lumină în studiouri, teatre etc. 2. Sistem de armare a unei lucrări miniere subterane, stâlp lângă stâlp, ca tuburile de orgă (1). – Din fr. orgue.

ÓRGĂ s. (MUZ.) (înv.) organ.

órgă s. f., g.-d. art. órgii; pl. orgi

ÓRGĂ orgi f. Instrument muzical pneumatic de mari proporţii, constând dintr-un sistem de tuburi sonore, care, fiind acţionate de claviaturi şi pedale, emit sunete asemănătoare unei întregi orchestre simfonice. /<fr. orgue

ÓRGĂ s.f. 1. Instrument muzical cu claviatură, la care sunetele sunt produse prin trecerea unui curent de aer suflat de nişte foale printr-un sistem de tuburi sonore. 2. Orgă geologică = ansamblu de coloane verticale formate în unele roci prin fisurare. [Gen. -ii. / < fr. orgue, cf. it. organo, gr. organon – instrument].