ORGANÍSM, organisme, s.n. 1. Totalitatea organelor şi a părţilor indisolubil legate între ele ale unei fiinţe vii; corp, fiinţă. 2. Fig. Ceea ce apare ca un lot închegat; ceea ce funcţionează în mod organizat. ♦ Organizaţie (1). – Din lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme.

ORGANÍSM s. v. organ.

organísm s. n., pl. organísme

ORGANÍSM ~e n. 1) Corp viu cu sistem de autoreglare; totalitate de organe care constituie un corp viu. ~ animal. ~ vegetal. 2) fig. Ansamblu organizat de elemente, coordonate între ele, care constituie un tot întreg în stare să funcţioneze; mecanism. ~ social. ~ administrativ. /<lat. organismus, ngr. organismós, germ. Organismus, fr. organisme

Organism iubitor de întuneric(schia sau scia – element prim de compunere savantă cu semnificaţia de umbră, umbros etc. cf. gr.skia-umbră)

ORGANÍSM s.n. 1. Totalitatea organelor care formează o fiinţă; corp, fiinţă. 2. (Fig.) Ceea ce se prezintă, funcţionează ca un tot unitar; organizaţie. [< fr. organisme].

organism (vierme, insectă) care vieţuieşte în golurile din sol, folosind aerul prezent în acestea; au rol important în pedogeneză.