ORGÍE, orgii, s.f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare şi de băutură; desfrâu, dezmăţ, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.

ORGÍE s. desfrâu, dezmăţ, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. şi pop.) scârnăvie, (înv.) ruşinare, slobozenie, slobozie, zamparalâc.

orgíe s. f., art. orgía, g.-d. art. orgíei; pl. orgíi, art. orgíile

ORGÍ//E ~i f. 1) (în antichitate) Sărbătoare solemnă în cinstea lui Dionysos (la eleni) şi lui Bachus (la romani), zeul vinului şi al veseliei. 2) fig. Petrecere zgomotoasă şi indecentă; bacanală; saturnalii. [G.-D. orgiei] /<fr. orgie, lat. orgia

ORGÍE s.f. Petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. [Gen. -iei. / cf. fr. orgie, it., lat., gr. orgia – petrecere în cinstea lui Bachus].