ORICÍNE pron. nehot. Indiferent care persoană; cineva, orişicine. ♦ (Depr.) Cineva neînsemnat, fără importanţă, un oarecare. [Gen.-dat.: oricui] – Ori + cine.

ORICÍNE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orişicare, orişicine, (înv. şi pop.) care, (pop.) fieşcare, fieşcine, fitecine, (înv. şi reg.) careşi, cineşi, (înv.) neştine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)

oricíne pr. (sil. ori-), g.-d. oricui

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent cine. /ori + cine