ORIGINALITÁTE, (2) originalităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă. – Din fr. originalité.

ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganţă.

originalitáte s. f., g.-d. art. originalităţii; (ciudăţenii) pl. originalităţi

ORIGINALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter original. ~atea unui compozitor. ~atea unei opere de artă. 2) Comportare originală. /<fr. originalité

ORIGINALITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudăţenie, extravaganţă. [Cf. fr. originalité].