OROÁRE, (2) orori, s.f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situaţie care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

Oroare ≠ deliciu

OROÁRE s. 1. v. dezgust. 2. v. groază. 3. v. gro-zăvie.

oroáre s. f., g.-d. art. orórii; (fapte) pl. oróri

OROÁRE oróri f. 1) Sentiment de dezgust puternic, amestecat cu groază. 2) Faptă sau vorbă oribilă. 3) Situaţie oribilă. /<fr. horreur, lat. horror, ~oris

OROÁRE s.f. 1. Dezgust, repulsie, groază. 2. Faptă sau vorbă care inspiră repulsie; grozăvie. [Gen. ororii. / < fr. horreur, cf. lat. horror].