ORTODÓX, Ă, ortodocşi, -xe, adj. 1. Care ţine de biserica creştină răsăriteană, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creştină răsăriteană. 2. Conform cu principiile tradiţionale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerată ca fiind singura adevărată; (despre oameni) care urmează cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrină. – Din ngr. orthódoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.

ORTODÓX adj., s. (BIS.) 1. adj. (reg.) românesc, (înv.) pravoslav, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-răsăritean. (Creştin ~.)

ortodóx adj. m., pl. ortodócşi; f. sg. ortodóxă, pl. ortodóxe

ORTODÓ//X ~xă (~cşi, ~xe) 1) şi substantival Care ţine de biserica creştină răsăriteană; propriu Bisericii răsăritene. 2) (despre concepţii, opinii, doctrine etc.) Care este considerat ca fiind cel mai corespunzător adevărului. 3) şi substantival fig. (despre persoane) Care nu recunoaşte altceva decât linia oficială. /<ngr. ortódoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe

ORTODÓX, -Ă adj. 1. (adesea s.) Care aparţine religiei creştine răsăritene. 2. Care se potriveşte strict cu principiile tradiţionale. ♦ Conform cu principiile tradiţionale ale unei doctrine; (despre oameni) care respectă cu stricteţe astfel de principii. [Cf. lat. orthodoxus, gr. orthodoxos < orthos – drept, doxa – părere].