ORTOGONÁL, -Ă, ortogonali, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ♢ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♦ (Despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. ♦ (Despre suprafeţe) Care se întretaie astfel încât planurile lor tangente în orice punct al curbei de intersecţie să fie perpendiculare. – Din fr. orthogonal.

ortogonál adj. m., pl. ortogonáli; f. sg. ortogonálă, pl. ortogonále

ORTOGONÁL ~ă (~i, ~e) (despre planuri, drepte etc.) Care, la intersecţie, formează un unghi drept. ♢ Proiecţie ~ă proiecţie a unei figuri obţinută prin coborârea de perpendiculare pe o suprafaţă. /<fr. orthogonal

ORTOGONÁL, -Ă adj. Care formează unghiuri drepte. ♦ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie; proiecţie ortografică. ♦ (Despre suprafeţe, despre curbe) Care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecţie să fie perpendiculare. [< fr. orthogonal, cf. gr. orthos – drept, gonia – unghi].