OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilaţii. – Din fr. oscillatoire.

OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mişcare ~.)

oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. oscilatórii

OSCILATÓRI//U ~e (~i) 1) Care este de natura oscilaţiilor; asemănător cu oscilaţiile. Fenomen ~. 2) Care ţine de oscilaţii; propriu oscilaţiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire

OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mişcări) Care are oscilaţii; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].