OSIFICÁ, pers. 3 osifică, vb. I. Refl. (Despre părţile membranoase şi cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os, a căpăta consistenţa osului. – După fr. ossifier.

osificá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. osífică

A OSIFICÁ osífic tranz. A face să se osifice. /<fr. ossifier

A SE OSIFICÁ pers.3 se osífică intranz. 1) A deveni os; a se transforma în ţesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a căpăta consistenţă de os. /<fr. ossifier

OSIFICÁ vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3 osífică. / cf. fr. ossifier].