OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (Înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ Expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă, strădanie. ♢ Expr. A-şi da (toată) osteneala = a depune toate eforturile, a-şi da toată silinţa, a se strădui. – Osteni + suf. -eală.

OSTENEÁLĂ s. 1. v. oboseală. 2. v. strădanie. 3. efort, greutate, trudă. (Cu multă ~ au mutat cărţile.) 4. efort, încercare, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ile lui au fost zadarnice.)

osteneálă s. f., g.-d. art. ostenélii; pl. ostenéli

OSTEN//EÁLĂ ~éli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseală. ♢ (A fi) rupt (sau frânt) de ~ (a fi) obosit peste măsură. 2) Muncă grea şi obositoare; strădanie. ♢ A-şi da toată ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eală