OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.

OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)

OXIDÁ vb. v. oxigena.

oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. şi pl. oxideáză

A OXID//Á ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder

A SE OXID//Á pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacţie cu alte substanţe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder

OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].