OXIGÉN s.n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respiraţiei şi al arderii, şi care, în combinaţie cu hidrogenul, formează apa. – Din fr. oxygène.

oxigén s. n., simb. O

OXIGÉN n. Gaz incolor, inodor şi insipid, care intră în componenţa aerului (fiind indispensabil respiraţiei şi arderii) şi are diferite întrebuinţări (în industrie, în tehnică, în medicină etc.). /<fr. oxygene

OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor şi incolor, care se găseşte în proporţie de aproximativ o cincime în atmosferă. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naşte].