PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A creşte şi a descreşte în cursul arderii, a se mişca, a tremura producând un pocnet uşor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mişca lin din aripi, producând un zgomot uşor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura uşor, a se mişca, a se clătina uşor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.

PÂLPÂÍ vb. v. fâlfâi.

PÂLPÂÍ vb. 1. a licări, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumânării ~.) 2. (reg.) a pâcâi. (Focul ~ în sobă.)

pâlpâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. pâlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; ger. pâlpâínd

A PÂLPÂÍ pers. 3 pâlpâie intranz. (despre foc, flăcări, lămpi, lumânări etc.) A arde neuniform şi tremurând, producând pocnete uşoare. /Onomat.

palpai- moale, adipos