PÂNTECÓS, -OÁSĂ, pântecoşi, -oase, adj. 1. Cu pântecele mare, proeminent; burtos. 2. Fig. (Despre obiecte) Cu pereţii rotunjiţi în afară, bombat. – Pântec + suf. -os.

PÂNTECÓS adj. burtos, (rar) burticos, (pop. şi fam.) borţos, (reg.) folticos, (fam.) bombat, burduhănos, burduhos. (Om ~.)

pântecós adj. m., pl. pântecóşi; f. sg. pântecoásă, pl. pântecoáse

PÂNTEC//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are pântece mare; burtos. 2) Care are aspect de pântece; asemănător cu pântecele. Cană ~oasă. /pântec + suf. ~os