PÂRÂTÓR, -OÁRE, pârâtori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care pârăşte (1), care are obiceiul să pârască; (persoană) care denunţă, delator. – Pârî + suf. -tor.

PÂRÂTÓR s. v. reclamant.

PÂRÂTÓR adj., s. 1. adj., s. pârâcios, (fam. fig.) turnător. (Mare ~ mai e!) 2. s. v. denunţător.

pârâtór adj. m., s. m., pl. pârâtóri; f. sg. şi pl. pârâtoáre

PÂRÂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care pârăşte; denunţător; delator; turnător. /a pârî + suf. ~tor