PÂRẮU s.n. v. pârâu.

PÂRẤU, pâraie, s.n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); şuvoi. [Var.: pârắu s.n.] – Cf. alb. p ë r r u a, rom. r â u.

PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleţ, râuşor, (reg.) râurel, râuţ. (Un ~ şerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu uşurinţă ~l.) 3. v. şiroi.

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie

PÂR//ÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitaţii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mişcă într-o direcţie. /cf. alb. përrua