PẤRGĂ s.f. 1. Fază de început a coacerii unor fructe, legume sau cereale, înainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor şi a cerealelor în această fază. ♢ Loc. adj. În pârgă = aproape copt. ♢ Expr. A da în pârgă (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 2. (Înv. şi reg.; colectiv) Cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [Var.: pârg s.n.] – Din sl. prŭga.

pârgă s. f. /pârg s. n.

PÂRGĂ f. Fază iniţială a coacerii fructelor, legumelor şi cerealelor. ♢ A da în ~ a începe să se coacă; a se pârgui. [Var. pârg] /<sl. pruga