PÂRJÓL, pârjoluri, s.n. 1. Foc mare şi iute; incendiu violent şi mistuitor. ♢ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc şi pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc şi pârjol = a-şi ieşi din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare şi înăbuşitoare; arşiţă, zăpuşeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

PÂRJÓL s. 1. v. incendiu. 2. v. vâlvătaie. 3. v. caniculă.

pârjól s. n., pl. pârjóluri

PÂRJÓL ~uri n. 1) Foc mare şi puternic; incendiu violent şi mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; flagel; calamitate; prăpăd. 3) pop. Căldură mare şi înăbuşitoare; arşiţă. /v. a pârjoli