PÂRLÍT¹ s.n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – V. pârli.

PÂRLÍT², -Ă, pârliţi, -te, adj. 1. Ars uşor, numai la suprafaţă. ♦ (Despre haine, ţesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetaţie) Ofilit, veştejit, uscat din cauza arşiţei. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaş; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaş; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli.

PÂRLÍT adj. 1. v. dogorit. 2. v. bronzat. 3. v. ofilit.

PÂRLIT adj. v. amărât, nenorocit, prăpădit.

pârlít s. n.

PÂRLÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A PÂRLI şi A SE PÂRLI. 3) şi substantival fam. (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de trai; sărac; nevoiaş; mizer. /v. a (se) pârli